Al-Baqarah
În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim] ,[2:1]
Alif, Lam, Mim .
[2:2]
Aceasta este Cartea , cea fãrã îndoialã; Ea este Cãlãuzã pentru cei smeriþi,
[2:3]
Care cred în cele nevãzute ºi plinesc Rugãciunea [As-Salat] ºi din ceea ce le-am dãruit fac milostenie.
[2:4]
ªi care cred în ceea ce þi-a fost pogorât þie ºi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta ºi în Viaþa de Apoi ei se încred.
[2:5]
Aceia sunt cãlãuziþi de Domnul lor ºi aceia sunt izbânditori.
[2:6]
Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred .
[2:7]
Allah a zãvorât inimile lor ºi urechile lor, iar peste ochii lor s-aaºternut o nãframã. ªi ei vor avea [parte de] chin mare.
[2:8]
Printre oameni sunt unii care spun: "Noi credem în Allah ºi înZiua de Apoi", în vreme ce ei, de fapt, nu cred.
[2:9]
Ei încearcã sã-i înºele pe Allah precum ºi pe cei care au crezut, dar nu se înºalã decât pe ei înºiºi, fãrã a-ºi da seama.
[2:10]
În inimile lor este o boalã , iar Allah le va spori boala ºi vor aveaei parte de chinuri dureroase pentru ceea ce au minþit.
[2:11]
Dacã li se spune lor: "Nu faceþi stricãciune pe pãmânt!", ei zic:"Noi, doarã, suntem fãcãtori de bine".
[2:12]
Însã ei sunt cei fãcãtori de stricãciune, dar nu-ºi dau seama.
[2:13]
Iar dacã li se spune lor: “Credeþi, aºa cum au crezut oamenii!”, ei zic: “Sã credem precum au crezut cei fãrã de minte?”. De bunã seamãei sunt cei fãrã de minte , dar nu o ºtiu!
[2:14]
Iar dacã se întâlnesc cu cei care au crezut, zic ei: "Noi credem", dar când rãmân numai cu ºeitanii lor, zic ei: "Noi suntem cu voi, ne batem numai joc".
[2:15]
Allah îºi bate joc de ei ºi-i pãsuieºte în fãrãdelegea lor ºi ei rãtãcesc în neºtire.
[2:16]
Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptã cu rãtãcirea, dar negoþul lor nu le-a adus câºtig ºi ei nu au fost bine cãlãuziþi.
[2:17]
Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc ºi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le-a luat Allah lumina lor ºii-a lãsat în întunecimi ºi nu mai zãresc nimic.
[2:18]
Surzi, muþi, orbi sunt ei ºi nu se întorc.
[2:19]
Sau ca o ploaie ce se prãvale din cer, cu beznã, tunet ºi fulger. κi vârã ei degetele în urechi din pricina trãsnetelor, de frica morþii; Allahîi împresoarã pe necredincioºi.
[2:20]
Fulgerul aproape cã le rãpeºte vãzul. De fiecare datã când el[fulgerul] le face luminã, înainteazã, dar când se lasã bezna, ei se opresc. Iar dacã ar vrea, Allah le-ar r&a
[2:21]
O, voi oameni, slãviþi-L pe Domnul vostru, care v-a fãcut pe voi ºi pe cei de dinaintea voastrã. Ca sã aveþi fricã [de El].
[2:22]
[Slãviþi-L pe] cel care v-a fãcut vouã pãmântul un covor ºi cerulo zidire ºi a pogorât din cer apã ºi a scos prin ea, din roade, hranã pentru voi. De vreme ce voi ºtiþi [toate aces
[2:23]
Iar dacã vã îndoiþi de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru[Muhammed], aduceþi o Surã asemenea lui ºi chemaþi martorii voºtri cei afarã de Allah , dacã sunteþi sinceri!
[2:24]
ªi dacã nu o faceþi - ºi nu o veþi face! - atunci feriþi-vã de Focul care mistuie oamenii ºi pietrele, pregãtit pentru necredincioºi!
[2:25]
Deci vesteºte celor care cred ºi plinesc fapte bune cã ei vor avea grãdini pe sub care curg pâraie! De câte ori vor primi din ele un rod, ca hranã, vor zice: „Acestea sunt cele care le-am primit ºi mai înain
[2:26]
Allah nu se sfiieºte sã dea ca pildã un þânþar sau ceva deasupra lui . Cei care au crezut ºtiu cã este adevãrul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: „Ce a vrut Allah cu ace
[2:27]
Aceia care rup legãmântul cu Allah, dupã încheierea lui ºidespãrþesc ceea ce Allah a poruncit sã fie împreunã ºi fac stricãciune pe pãmânt, aceia sunt pierz&atil
[2:28]
Cum de nu credeþi în Allah? Doar aþi fost fãrã viaþã ºi El v-a datviaþã, apoi vã va face sã vã sãvârºiþi, apoi vã va învia, apoi la El vã ve&tho
[2:29]
El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pãmânt, apoi S-a înãlþat în cer ºi a tocmit cele ºapte ceruri ºi El este Atoateºtiutor [‘Alim].
[2:30]
ªi când Stãpânul tãu le-a zis îngerilor: „Voi sã pun pe pãmânt un înlocuitor [khalifa] ”, i-au rãspuns: „Sã pui pe cineva care sã facã stricãciune pe el ºi sã pricinuiasc&ati
[2:31]
ªi l-a învãþat pe Adam numele tuturor lucrurilor. Apoi le-a arãtat îngerilor ºi le-a zis: "Vestiþi-Mi Mie numele acestora, dacã voi sunteþi întru dreptate!".
[2:32]
I-au rãspuns ei: “Mãrire Þie! Nu avem ºtire decât de ceea ce Tu ne-ai învãþat, cãci Tu eºti Atoateºtiutor [ºi] Înþelept” [Al-’Alim, Al-Hakim].
[2:33]
ªi i-a zis El: „O, Adam, vesteºte-le numele lor!” ªi dupã ce le-a vestit numele lor, le-a zis: „Nu v-am spus cã Eu le ºtiu pe cele tainice din ceruri ºi de pe pãmânt, dupã cum ºtiu ceea ce dezv&at
[2:34]
ªi atunci când am spus îngerilor: “Prosternaþi-vã dinaintea luiAdam !” ªi s-au prosternat ei, în afarã de Iblis , care nu a voit, cis-a semeþit ºi a rãmas printre cei necredincioºi.
[2:35]
ªi zis-am Noi : „O, Adam, sãlãºluieºte tu împreunã cu soaþa ta în aceastã grãdinã! Mâncaþi din ea pe îndestulate, ori de unde voiþi, dar sã nu vã apropiaþi
[2:36]
ªeitan i-a ademenit [sã mãnânce] din el ºi i-a scos pe ei de unde se aflau. ªi le-am zis lor: “Coborâþi ºi duºmani vã veþi fi unul altuia !ªi veþi avea pe pãmânt un sãla&o
[2:37]
Adam a primit de la Domnul sãu cuvinte [cu care sã se roage] ºi[El] l-a iertat, cãci El este Iertãtor, Îndurãtor [At-Tawwab, Ar-Rahim].
[2:38]
Am zis: „Coborâþi [din Rai] cu toþii ºi când va veni pentru voi dela mine o Cãlãuzire , cei care vor urma Cãlãuzirea Mea nu vor avea a se teme ºi nici nu se vor întrista.
[2:39]
Iar aceia care nu cred ºi iau semnele Noastre drept minciuni, aceia fi-vor pãrtaºii Focului ºi în el veºnic se vor afla".
[2:40]
O, voi fii ai lui Israel, aduceþi-vã aminte de binele ce v-am fãcut ºi þineþi-vã legãmântul fãcut Mie ºi-Mi voi þine legãmântul fãcut vouã ºi de Mine teme&thor
[2:41]
Credeþi în ceea ce v-am pogorât , întãrind ceea ce voi aveþi ºi nu fiþi primii care nu cred în el ºi nu vindeþi semnele mele pentru un preþ mic ºi faþã de Mine fiþi cu fricã!
[2:42]
ªi nu îmbrãcaþi adevãrul cu minciuna ºi nu ascundeþi adevãrul, când voi îl ºtiþi!
[2:43]
Pliniþi rugãciunea, daþi Dania ºi prosternaþi-vã laolaltã cu cei care se pleacã !
[2:44]
Porunciþi oamenilor evlavia ºi uitaþi de voi înºivã, cu toate cã voi citiþi Scriptura ? Voi nu pricepeþi?!
[2:45]
Cãutaþi liman în rãbdare ºi în Rugãciune [As-Salat]! [Într-adevãr] ea este anevoioasã, însã nu pentru cei care cred,
[2:46]
Care cred cã îl vor întâlni pe Domnul lor ºi cã la El se vor întoarce.
[2:47]
O, voi, fii ai lui Israel, aduceþi-vã aminte de binele ce v-am fãcut ºi cã Eu v-am preferat [atunci] lumilor.
[2:48]
ªi fiþi cu fricã de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic ºi nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu se va lua de lael schimb ºi nici cã vor putea fi ele ajutate!
[2:49]
[ªi aduceþi-vã aminte cã] Noi v-am izbãvit de neamul lui Faraon,care vã supunea la rele chinuri, junghiindu-i pe fiii voºtri ºi cruþândviaþa doar muierilor voastre! În aceasta fost-
[2:50]
ªi despicat-am pentru voi marea ºi v-am mântuit ºi am înecat neamul lui Faraon, pe când voi priveaþi.
[2:51]
ªi Ne-am înþeles cu Moise pentru patruzeci de nopþi , iar voi aþi ales viþelul [pentru a-l adora], în lipsa lui [Moise] ºi aþi fost voi nelegiuiþi.
[2:52]
V-am iertat vouã dupã aceea, nãdãjduind cã veþi fi mulþumitori.
[2:53]
ªi datu-i-am lui Moise Scriptura, Cartea Doveditoare [Al- Furqan] , nãdãjduind cã veþi fi cãlãuziþi.
[2:54]
ªi zis-a Moise atunci neamului sãu: “O, neam al meu, aþi fost nedrepþi cu voi înºivã prin adorarea viþelului. Deci cereþi iertare Creatorului vostru ºi rãpuneþi-v&atil
[2:55]
ªi [aduceþi-vã aminte] când aþi zis voi: “O, Moise! Nu te vom crede pânã nu-L vom vedea pe Allah desluºit. ªi trãsnetul s-a abãtut asupra voastrã [ºi v-a ucis], în vreme ce voi privea&tho
[2:56]
Apoi v-am înviat, dupã ce aþi murit, nãdãjduind cã veþi fi mulþu- mitori.
[2:57]
ªi am fãcut sã vã umbreascã nori ºi am pogorât peste voi mana ºi prepeliþe. „Mâncaþi din bunãtãþile pe care vi le-am dãruit!”. Iar ei nu au fost nedrepþi cu Noi, ci f
[2:58]
ªi zis-am Noi: „Intraþi în aceastã cetate ºi mâncaþi din [bunãtã- þile] ei oriunde veþi voi, pânã vã veþi sãtura. Intraþi pe poartã cu sme- renie, spunând: „&
[2:59]
Dar au schimbat cei nedrepþi cuvântul cu un altul decât cel care lis-a poruncit ºi am pogorât asupra celor care au fost nedrepþi, pedeapsã din cer, pentru cã ei au fost nelegiuiþi.
[2:60]
ªi când Moise a cerut apã pentru neamul sãu, i-am zis: “Loveºte cu toiagul tãu stânca!” ªi au þâºnit din ea douãsprezece izvoare. ªi a cunoscut fiecare seminþie locul sãu de bã
[2:61]
ªi [luaþi aminte] când aþi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagã-te pentru noi la Domnul tãu sã scoatã pentru noi din ceea ce dã la ivealã pãm
[2:62]
Cei care au crezut în [Islam], precum ºi aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creºtinii ºi sabeenii care au crezut în Allah ºi în Ziua de Apoi ºi au fãcut bine, vor avea rãsplata lor de la Domnul
[2:63]
ªi am încheiat legãmântul cu voi ºi am înãlþat asupra voastrã Muntele . “Þineþi ceea ce v-am dat cu tãrie ºi amintiþi-vã ceea ce este într-aceea! Poate veþi fi cu
[2:64]
Apoi v-aþi îndepãrtat, dupã aceea, ºi de n-ar fi fost harul lui Allah asupra voastrã ºi îndurarea Lui, aþi fi fost printre cei pierduþi.
[2:65]
Voi ºtiþi ce au pãþit aceia dintre voi care au nesocotit Sabatul ºile-am zis lor: "Sã fiþi maimuþe dispreþuite!"
[2:66]
ªi i-am fãcut pildã pentru cei din vremea lor ºi pentru cei de dupã ei, îndemnare pentru cei cu fricã.
[2:67]
ªi [aduceþi-vã aminte când] Moise a zis neamului sãu: “Allah vã porunceºte sã junghiaþi o vacã!” ªi au rãspuns ei: “Ne iei în derâdere?” Iar el le-a rãspuns: “Sã
[2:68]
Au zis: "Roagã-te pentru noi Domnului tãu sã ne arate limpede cum sã fie!". El a rãspuns: "Iatã, El zice ca ea sã fie o vacã nici prea bãtrânã, nici prea tânãrã, ci de vâ
[2:69]
Au zis: "Roagã-te pentru noi Domnului tãu sã ne arate limpede culoarea ei!" A rãspuns: "Iatã, El zice sã fie o vacã de culoare galben strãlucitor, sã placã privitorilor".
[2:70]
Au zis: “Roagã-te pentru noi Domnului tãu sã ne arate care sã fie ea, cãci vacile sunt la fel în ochii noºtri, dar noi, dacã va voi Allah, vomfi bine îndreptaþi!”
[2:71]
A zis: „Iatã, El zice sã fie o vacã nu slãbitã, ce arã pãmântul ºi adapã semãnãturile, ci sãnãtoasã, fãrã nici o patã pe ea”.
[2:72]
[ªi aduceþi-vã aminte când] aþi omorât un suflet ºi v-aþi învinuit unii pe alþii asupra lui. Însã Allah va scoate la ivealã ceea ce voi þineþi ascuns!
[2:73]
ªi [atunci] Noi am zis: "Loviþi-l pe el cu o bucatã din ea!" ªi aºa[cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaþã pe cei morþi ºi vãaratã semnele Sale. Poate astfel o sã price
[2:74]
Apoi au încremenit inimile voastre, dupã aceea, asemenea pie- trelor sau chiar mai învârtoºite, cãci din unele pietre þâºnesc pâraie, iar altele se despicã ºi iese din ele apã, iar altele se prãbu&o
[2:75]
Oare nãzuiþi ca ei sã creadã cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allah , apoi l-au rãstãlmãcit, dupã ce l-au priceput, cu bunã-ºtiinþa lor?
[2:76]
ªi dacã se întâlnesc cu aceia care cred , ei zic: "Noi credem!". Dar când rãmân numai între ei, zic: "Voiþi voi sã le vorbiþi despre ceeace Allah v-a dezvãluit pentru ca ei sã facã din a
[2:77]
Oare ei nu pricep cã Allah ºtie atât ceea ce ei tãinuiesc, cât ºi ceea ce ei rostesc cu glas tare?
[2:78]
ªi printre ei sunt neînvãþaþi care nu cunosc Scriptura, ci au doar nãluciri ºi ei doar bãnuiesc.
[2:79]
Dar vai acelora care plãsmuiesc Scriptura cu mâinile lor ºi spun "Aceasta este de la Allah", pentru a dobândi prin aceasta o micã simbrie! Vai pentru ceea ce mâinile lor au scris ºi vai lor pentru ceea ce agonisesc!
[2:80]
Au zis ei : “Nu ne va atinge Focul decât câteva zile numãrate!” Spune-le: “Oare aveþi de la Allah fãgãduinþã? Allah nu va încãlca fãgãduinþa Sa! Sau voi spuneþi despre All
[2:81]
Dar nu! Aceia care au sãvârºit un pãcat ºi pe care i-a împresurat pãcatul, aceia sunt oaspeþii Focului ºi ei în el vor rãmâne veºnic.
[2:82]
Iar aceia care au crezut ºi au sãvârºit fapte bune, aceia sunt oaspeþii Raiului ºi ei în el vor rãmâne veºnic.
[2:83]
ªi luaþi aminte [când] Noi am fãcut legãmânt cu fii lui Israel: „Sã nu-L adoraþi decât pe Allah ºi cu pãrinþii voºtri sã vã purtaþi bine, ca ºi cu rudele, cu orfanii &o
[2:84]
Am fãcut legãmânt cu voi sã nu vãrsaþi sângele vostru ºi sã nu vã alungaþi din casele voastre. Atunci aþi încuviinþat aceasta ºi voi puteþifi martori.
[2:85]
Apoi voi înºivã v-aþi mãcelãrit ºi aþi alungat o parte dintre voi din cãminele lor. V-aþi întrajutorat împotriva lor numai la fãrãdelege ºi duº- mãnie. Iar dacã
[2:86]
Acelora care au preferat Viaþa lumeascã pe Viaþa de Apoi nu li se vor putea uºura chinurile ºi nici ajutaþi nu vor fi.
[2:87]
I-am dãruit lui Moise Cartea ºi am fãcut sã-i urmeze alþi trimiºi.I-am dat lui Isus ['Isa], fiul Mariei [Maryam], semnele desluºite ºi l-am întãrit pre el cu duhul sfânt . Însã de fiecare
[2:88]
Au zis ei: “Inimile noastre sunt învãluite”. Dar i-a blestemat Allah pentru necredinþa lor ºi doar puþin cred ei .
[2:89]
ªi când le-a venit Cartea de la Allah, întãrind-o pe cea pe careo aveau ei - dupã ce mai înainte se rugaserã pentru ajutor împotriva celor care nu credeau -, când le-a venit ceea ce ºtiuserã , l-au tãgã
[2:90]
Pe nimica toatã ºi-au dat sufletele lor, tãgãduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmã pentru ceea ce Allah pogoarã cu harul Lui acelora dintre robii Sãi pe care El îi voieºte. ªi au avut
[2:91]
Iar când li s-a zis: “Credeþi în ceea ce a pogorât Allah!”, ei au rãspuns: “Noi credem în ceea ce ne-a fost pogorât!” ªi ei se leapãdã de ceea ce a venit mai apoi - ºi care este Adevãrul ce înt&at
[2:92]
ªi pentru voi Moise a venit cu semnele doveditoare iar dupã aceea voi aþi ales viþelul în lipsa lui ºi aþi fost nelegiuiþi.
[2:93]
ªi [aduceþi-vã aminte] când am încheiat legãmântul cu voi ºi am ridicat deasupra voastrã muntele At-Tur [zicând]: “Þineþi ceea ce v-am dat, cu tãrie, ºi ascultaþi!”. Au rãspu
[2:94]
Spune: "Dacã voi aveþi casa cea veºnicã la Allah numai pentruvoi, fãrã de alþi oameni, atunci doriþi-vã moartea, dacã sunteþi cinstiþi!".
[2:95]
Dar nicicând nu o vor dori, din pricina celor sãvârºite cu mâinile lor mai înainte. Dar Allah este ªtiutor al nelegiuiþilor.
[2:96]
Vei afla cã ei sunt cei mai poftitori de viaþã dintre oameni, maimult chiar decât pãgânii . Ar vrea fiecare dintre ei sã i se dea sã trãiascã o mie de ani. Dar nu se va gãsi izb&a
[2:97]
Spune: “Cine este duºman lui Gavriil ?” El l-a pogorât[Coranul] în inima ta, cu îngãduinþa lui Allah, adeverind ceea ce se afladinaintea lui, ca îndreptare ºi bunãvestire pentru credincioºi.
[2:98]
Acela care este duºman al lui Allah, al îngerilor Sãi ºi al trimiºilorSãi, al lui Gavriil ºi al lui Mihail [sã ºtie cã] Allah este duºmanul necredincioºilor!
[2:99]
Þi-am pogorât þie semne desluºite ºi nu le tãgãduiesc decât cei nelegiuiþi.
[2:100]
De fiecare datã când au fãcut un legãmânt, s-au lepãdat de el o parte dintre ei [dintre iudei], ba cei mai mulþi dintre ei nu cred.
[2:101]
ªi când a venit la ei un trimis al lui Allah , întãrind ceea ce eiaveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepãdat Cartea luiAllah în spatele lor, ca ºi când ei nu ar ºti nimic,
[2:102]
ªi au urmat ceea ce ºeitanii au nãscocit în timpul împãrãþiei lui Solomon , dar nu a fost necredincios Solomon, ci ºeitanii au fost necredincioºi. Ei i-au învãþat pe oameni vrãjitor
[2:103]
Dacã ei ar fi crezut ºi ar fi fost cu fricã, ar fi primit rãsplatã mai bunã de la Allah. O, de-ar fi ºtiut!
[2:104]
O, voi, cei care aþi crezut, nu ziceþi “Ra’i-na!” , ci “Priveºte spre noi!”. ªi fiþi ascultãtori, cãci pentru necredincioºi osândã dureroasã va fi!
[2:105]
Nu vor cei care nu cred dintre oamenii Scripturii , nici politeiºtii, sã se pogoare asupra voastrã binele de la Domnul vostru,dar Allah îi alege pentru îndurarea sa pe aceia care voieºte El, cãciAllah este St&atil
[2:106]
Dacã Noi anulãm un verset sau îl facem uitat, aducem altul mai bun decât el sau asemenea lui. Nu ºtii cã Allah este cu putere peste toate?
[2:107]
Nu ai ºtiut cã a lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântuluiºi cã nu aveþi, în afarã de Allah, ocrotitor ºi sprijinitor?
[2:108]
Sau voiþi [voi, musulmanii] sã-i cereþi trimisului vostru, aºa cum is-a cerut lui Moise mai înainte? ªi cel care schimbã prin necredinþã credinþa, acela se abate de la drumul cel drept.
[2:109]
Voit-au mulþi din neamul Scripturii sã vã facã din nou, dupãcredinþa voastrã, necredincioºi, din pricina pizmei din sufletele lor,dupã ce li s-a arãtat adevãrul.
[2:110]
Pliniþi Rugãciunea [As-Salat] ºi daþi Dania [Az-Zakat], cãci binele pe care vi-l dãruiþi vouã înºivã, îl veþi gãsi la Allah, fiindcã Allah vede bine ceea ce faceþi.
[2:111]
Au zis cã nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creºtini! Acestea sunt doar dorinþele lor. Rãspunde-le: "Aduceþi dovada voastrã dacã aveþi dreptate!".
[2:112]
Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah ºi face bine, va avea rãsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme ºi nici nu vor fi mâhniþi!
[2:113]
Au zis iudeii: “Creºtinii nu au nici un temei!” ªi au zis creºtinii:“Iudeii nu au nici un temei!” ªi [totuºi] ei citesc Scriptura . ªi astfel auzis ºi cei care nu au ºtiinþã , asemenea vorbelor
[2:114]
ªi cine este mai nedrept decât acela care a oprit ca în moscheile lui Allah sã se rosteascã numele Lui ºi s-a îndârjit sã le pustiascã? Aceºtia nu se cuvine sã intre în ele decât cu
[2:115]
Ale lui Allah sunt Rãsãritul ºi Apusul ºi oriîncotro vã veþiîntoarce, acolo este Faþa lui Allah, cãci Allah este Cel cu HarNemãrginit [ºi El este] Atoateºtiutor [Was
[2:116]
Au spus : “Allah ºi-a luat un fiu”. Nici vorbã! Ale Lui sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt! Toate Îi sunt ascultãtoare Lui!
[2:117]
[El este] Fãcãtorul desãvârºit al cerurilor ºi al pãmântului ºi dacã hotãrãºte un lucru, El spune doar: „Fii” ºi acesta este!
[2:118]
Au zis cei care nu ºtiu : “De-ar vorbi Allah cu noi sau de ne-ar veni vreun semn!” Aºa au spus ºi cei de dinaintea lor, cuvinte semãnând cu ale lor. Inimile lor seamãnã. ªi Noi am adus semne limpezi pen
[2:119]
Noi te-am trimis cu Adevãrul, ca bun vestitor ºi prevenitor, dar nu vei fi întrebat despre oaspeþii Iadului.
[2:120]
Nu se vor învoi cu tine iudeii ºi nici creºtinii pânã ce nu le veiur ma credinþa lor. Spune: "Cãlãuzirea lui Allah este singuraCãlãuzire adevãratã!" Dacã vei ur ma
[2:121]
Aceia cãrora le-am dat Cartea , vor recita [Coranul] aºa cumtrebuie sã fie recitat , cãci aceia cred în el, iar cei care nu cred în el, aceia sunt pierzãtori.
[2:122]
O, fii ai lui Israel, aduceþi-vã aminte de binele ce v-am fãcut ºi cãEu v-am preferat înaintea lumilor!
[2:123]
ªi fiþi cu fricã de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic ºi nu se va lua de la el schimb, nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu va putea fi el ajutat!
[2:124]
ªi [luaþi aminte] când pe Avraam l-a încercat Domnul sãu cu cu- vinte ºi le-a împlinit ºi a zis: „Eu te fac peste oameni Imam”. A întrebat: „ªi pe scoborâtorii mei?” I-a rãspuns: „Nu-i p
[2:125]
ªi am fãcut Noi Casa loc de revenire pentru oameni ºi refugiu [ºi am zis] : "Þineþi locul lui Avraam ca loc de rugãciune!"ºi am încheiat cu Avraam ºi Ismail legãmânt [cerându-le]
[2:126]
ªi [luaþi aminte] când a zis Avraam: “Doamne, fã-l un oraº al pãcii ºi hrãneºte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah ºi în Ziua de Apoi”. ªi a rãspuns [Allah]: “Iar c
[2:127]
ªi când Avraam ºi Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]:“Doamne, primeºte-o de la noi! Tu eºti Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!
[2:128]
Doamne, fã-ne pe noi supuºi [musulmani] Þie ºi fã dintre urmaºii noºtri o comunitate musulmanã [supusã Þie]! ªi aratã-ne nouã rânduielile noastre ºi ne ia
[2:129]
Doamne, trimite-le lor un Trimis dintre ei, care sã le recite versetele Tale ºi sã îi înveþe Cartea ºi Înþelepciunea ºi sã îi curãþeascã pre ei . Doarã Tu eº
[2:130]
ªi cine se leapãdã de religia lui Avraam, afarã de acela care senesocoteºte pe sine însuºi? Noi l-am ales, [pe Avraam] doarã, înaceastã lume ºi el se va afla în Lumea de Apoi pri
[2:131]
Când i-a zis Domnul lui: "Supune-te!", el a rãspuns: "M-am supus [Þie], Stãpân al lumilor!"
[2:132]
ªi Avraam a lãsat-o ca îndemnare fiilor sãi ºi asemenea ºi Iacob [zicând ei]: "O, fiii mei, Allah v-a ales vouã religia [Islamul] ºi, de aceea, sã nu muriþi altfel decât musulmani!"
[2:133]
Sau aþi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când el i-a întrebat pe fiii lui: “Pe cine veþi adora voi dupã moartea mea?” ªi i-au rãspuns ei: “Voim sã-l adorãm pe Domnul tãu
[2:134]
Acest neam a trecut. El are ceea ce ºi-a agonisit, iar voi veþiavea ceea ce v-aþi agonisit. Voi nu veþi fi întrebaþi pentru ceea ce au fãcut ei.
[2:135]
ªi au zis: "Fiþi iudei sau fiþi creºtini ºi sunteþi pe calea cea bunã!" Spune: "Ba [urmaþi] credinþa lui Avraam, adevãrat credincios, care nua fost dintre politeiºti!"
[2:136]
Spuneþi : "Noi credem în Allah ºi în ceea ce ne-a fost trimis nouã ºi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacobºi seminþiilor ; în ceea ce le-a fost dat lui Moise ºi lui Isus ºi în ceea
[2:137]
Dacã ei vor crede în ceea ce voi credeþi, vor fi pe calea ceabunã! Dar dacã ei se vor abate, înseamnã cã ei se gãsesc într-o schismã ºi Allah te va feri de [rãul] lor, c&atild
[2:138]
[Aceasta este] Legea lui Allah! ªi cine are o lege mai bunã decâtAllah?! Noi Lui Îi suntem slujitori!
[2:139]
Spune: “Voiþi sã disputaþi cu noi în legãturã cu Allah? El doarã e Domnul nostru ºi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui Îi suntem devota&t
[2:140]
Sau voiþi voi sã ziceþi cã Avraam, Ismail, Isaac, Iacob ºi seminþiile lor au fost iudei sau creºtini? Spune: "Voi sunteþi mai ºtiutori sau Allah? ªi cine este mai nelegiuit decât acela care a &tho
[2:141]
Acest neam a trecut. El are ceea ce ºi-a agonisit, iar voi veþi avea ceea ce v-aþi agonisit! Voi nu veþi fi întrebaþi pentru ceea ce au fãcut ei .
[2:142]
Vor zice cei fãrã chibzuinþã dintre oameni: „Ce i-a întors de la Qibla lor pe care o avuseserã mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Rãsãritul ºi Apusul. El îl cãlãuzeºte pe acela
[2:143]
Astfel Noi am fãcut din voi o comunitate cumpãtatã, pentru ca sã fiþi martori în legãturã cu oamenii ºi pentru ca Profetul sã fie martor în legãturã cu voi. ªi nu am ales Qibl
[2:144]
Noi vedem deseori îndreptarea feþei tale cãtre cer. Sã teîndreptãm cãtre o Qibla care-þi va plãcea. Aºadar, îndreaptã-þi faþaspre Moscheea cea Sfântã ! ªi
[2:145]
Dacã tu ai aduce celor cãrora li s-a dat Scriptura toate semnele, nu ar ur ma ei Qiblei tale ºi nici tu nu ai ur ma Qiblei lor. ªinu ur meazã unii Qibla altora. Iar dacã tu ai ur ma poftei lor,
[2:146]
Cei cãrora le-am dat Scriptura, îl cunosc [pe Muhammed] aºa cum îi cunosc pe fii lor, însã o parte dintre ei ascund adevãrul[despre el], cu toate cã îl cunosc .
[2:147]
[E] Adevãrul de la Domnul tãu. Deci nu fi dintre aceia care se îndoiesc!
[2:148]
Fiecare are o direcþie spre care se îndreaptã. Voi însã întreceþi-vãla faptele bune. Oriunde v-aþi afla, Allah vã va aduce pe toþi [la judecatã], cãci Allah este peste toate cu
[2:149]
ªi de oriunde ai pleca, îndreaptã-þi faþa cãtre Moscheea Al- Haram ! Ea este Adevãrul de la Domnul tãu ºi Allah nu este fãrã bãgare de seamã la ceea ce voi faceþ
[2:150]
ªi de oriunde ai pleca, îndreaptã-þi faþa cãtre Moscheea Al- Haram! Oriunde v-aþi afla, îndreptaþi-vã feþele cãtre ea, pentru ca lumea sã nu aibã un temei împ
[2:151]
Tot astfel v-am trimis vouã un Profet dintre voi, care sã vã citeascã versetele noastre, sã vã curãþeascã ºi sã vã înveþe Cartea ºi Înþel
[2:152]
Pomeniþi-Mã pe Mine ºi o sã-Mi aduc aminte de voi! ªi sã-Mi fiþi mulþumitori, sã nu fiþi fãrã credinþã faþã de Mine!
[2:153]
O, voi, cei care credeþi! Cãutaþi ajutor întru rãbdare ºiRugãciune [As-Salat], cãci Allah este cu cei rãbdãtori!
[2:154]
Nu spuneþi despre cei care sunt uciºi pe calea lui Allah "Ei sunt morþi!", cãci ei sunt vii, dar voi nu vã daþi seama!
[2:155]
Vã vom încerca cu puþinã spaimã, foamete, lipsire de bunuri, de suflete ºi de roade, dar binevesteºte celor rãbdãtori,
[2:156]
Care, dacã s-a abãtut asupra lor vreo nenorocire, spun: "Noi suntem ai lui Allah ºi noi la El ne întoarcem".
[2:157]
Aceia sunt cei peste care se pogoarã binecuvântarea Domnului lor ºi îndurarea Lui ºi aceia sunt cei cãlãuziþi.
[2:158]
As-Safa ºi Al-Marwa sunt dintre rânduielile lui Allah, iar cel care face pelerinajul la Casã sau Pelerinajul mic nu comite nici un pãcat dacã le înconjoarã. Iar acela care de bunãvoie face bine [sãºtie
[2:159]
Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi ºi Cãlãuzirea pe care Noi le-am trimis, dupã ce le-am fãcut cunoscute oamenilor prin Scripturã , pe aceia îi blestemã Allah ºi îi
[2:160]
În afarã de aceia care s-au cãit, au îndreptat [ceea ce au stricat mai înainte] ºi au dezvãluit [adevãrul]. Pe aceia îi voi ierta, cãci Eu sunt Iertãtor, Îndurãtor [At-Tawwab, Ar-Rahim].
[2:161]
Aceia care au tãgãduit credinþa ºi au murit necredincioºi, peste aceia se va abate blestemul lui Allah, al îngerilor ºi al tuturor oamenilor.
[2:162]
Vor rãmâne veºnic în el ; nu le vor fi uºurate chinurile ºi nu vor fi pãsuiþi.
[2:163]
Domnul vostru este un Domn Unic. Nu existã divinitate în afarã de El. El este cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim].
[2:164]
În facerea cerurilor ºi a pãmântului, în schimbarea nopþii ºi zilei,în corãbiile care plutesc pe mãri cu ceea ce foloseºte oamenilor, în apa pogorâtã de Allah din cer, cu care a înviat pãmântu
[2:165]
Dar sunt printre oameni [ºi unii] care Îi fac în afarã de Allah semeni pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stãruitori în iubirea pentru Allah. ªi dacã ar v
[2:166]
Atunci când cei care sunt urmaþi se vor lepãda de aceia care urmeazã ºi vor vedea osânda ºi se vor rupe legãturile între ei,
[2:167]
Atunci cei care i-au urmat vor zice: „O, de-ar fi pentru noi întoarcere [la viaþã] pentru ca sã ne lepãdãm de ei, aºa cum ei s-au lepãdat de noi!” Astfel le va arãta Allah faptele
[2:168]
O, oameni, mâncaþi din ceea ce se aflã pe pãmânt ºi este îngãduit ºi bun [ca hranã] ºi nu urmaþi paºii lui ªeitan , cãci el vã este duºman mãrturisit.
[2:169]
El vã porunceºte numai rãul ºi ticãloºia ºi sã spuneþi despreAllah ceea ce nu ºtiþi .
[2:170]
Dacã li se spune : “Urmaþi ceea ce a trimis Allah!”, ei zic: “Ba noi urmãm cele cu care i-am gãsit pe pãrinþii noºtri!”. Chiar dacã pãrinþii lor au fost neºtiutori ºi n
[2:171]
ªi de pildã cei care tãgãduiesc sunt ca ºi cel la care se strigã , însã el nu aude decât un þipãt ºi o chemare: surzi, muþi, orbi. Ei nu pricep nimic!
[2:172]
O, voi cei care credeþi! Mâncaþi din bunãtãþile pe care vi le-am dãruit ºi mulþumiþi lui Allah dacã numai pe El voi Îl adoraþi!
[2:173]
Ci El v-a oprit vouã doar mortãciunea, sângele, carnea de porcºi ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah. Dar cel care a fost silit, fãrã sã pofteascã ºi fãrã sã întreac
[2:174]
Cei care ascund ceea ce a pogorât Allah din Scripturã ºi obþin prin aceastã [ascundere] un preþ de nimic, aceia nu înghit în burþile lor decât focul. ªi Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii ºi nu-i va
[2:175]
Aceºtia sunt cei care au cumpãrat rãtãcirea în schimbul cãii drepte ºi chinul în schimbul iertãrii. ªi cât vor avea de îndurat în Foc!
[2:176]
ªi aceasta pentru cã Allah a pogorât aceastã Carte cu Adevãrul, iar aceia care sunt în neînþelegere asupra Cãrþii se aflã în dezbinare, departe [de credinþã].
[2:177]
Cuvioºia nu stã în a vã întoarce feþele spre Rãsãrit sau spre Apus, ci cuvioºia este a crede în Allah ºi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte ºi în profeþi, a da din avere –
[2:178]
O, voi cei care credeþi, v-a fost prescris talionul pentru cei uciºi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui cãruia i s-a iertat din partea fratelui sãu ceva, i se aratã bun&atild
[2:179]
ªi aveþi în talion [pavãzã pentru] viaþã , o, cei dãruiþi cu minte,ºi poate cã o sã vã feriþi !
[2:180]
Vi s-a prescris vouã - când vine la unul dintre voi moartea ºi lasã în urma lui avere - testamentul în favoarea pãrinþilor sãi ºi a rudelor celor mai apropiate, dupã obiceiul drept, ca o datorie pentru c
[2:181]
Însã acela care-l schimbã dupã ce l-a auzit [sã ºtie cã] pãcatul este numai al acelora care îl schimbã. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateºtiutor [Sami’, ‘Alim].
[2:182]
Iar cine [dintre martori] se teme cã un testator s-a îndepãrtat de lege sau a sãvârºit un pãcat ºi face împãcare între ei, acela nu va fi împovãrat, cãci Allah este Iertãtor, Îndur&a
[2:183]
O, voi cei care credeþi, v-a fost statornicit vouã Postul[As-Siyam] , aºa cum le-a fost prescris ºi celor dinaintea voastrã - Poate cã veþi fi cu fricã!
[2:184]
Pentru puþine zile , însã, acela dintre voi care este bolnav sauîn cãlãtorie, [va posti] un numãr [egal] de alte zile . Va trebui caaceia care sunt în stare [sã posteascã, dar nu o fac
[2:185]
[Aceste zile sunt] luna Ramadan , în care a fost trimis Coranul, drept cãlãuzã pentru oameni, dovezi limpezi pentru drumul cel drept ºi Îndreptar [Al-Furqan] . ªi oricare dintre voi care este prezent în acea
[2:186]
ªi dacã te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, rãspund rugii celor care Mã cheamã, atunci când Mã cheamã, dar ºi ei sã-Mi rãspundã ºi sã cread
[2:187]
Vi s-a îngãduit în noaptea Postului împreunarea cu muierile voastre; ele vã sunt veºmânt vouã, iar voi le sunteþi veºmânt lor . Allah ºtia cã voi vã vicleniþi . Apoi El a primit c&ati
[2:188]
Nu vã luaþi unii altora averile pe nedrept ºi nu-i ademeniþi cuele pe judecãtori, ca sã mâncaþi o parte din averile oamenilor penedrept ºi cu bunã ºtiinþã.
[2:189]
Te vor întreba despre lunile noi. Spune: "Ele servesc oamenilor pentru a socoti timpul ºi pentru Pelerinaj" . Evlavia nu stã în a intraîn casele voastre prin spatele lor , ci evlavia stã în a fi cu fricã [deAllah]! ªi intra
[2:190]
Luptaþi pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptã cu voi, dar nu începeþi voi lupta, cãci Allah nu-i iubeºte pe cei care încep lupte!
[2:191]
Omorâþi-i unde-i prindeþi ºi alungaþi-i de acolo de unde v-au alun- gat! Iar schisma e mai rea decât omorul. Dar nu luptaþi împotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram , doar dacã ei se luptã cu voi în ea. Iar
[2:192]
Dacã, însã, ei contenesc, atunci Allah este Iertãtor, Îndurãtor[Ghafur, Rahim].
[2:193]
Luptaþi-vã cu ei pânã ce nu va mai fi necredinþã ºi credinþa va fi numai în Allah! Dar dacã ei contenesc, atunci nu mai existã vrãjmãºie, decât împotriva celor nelegiuiþi.
[2:194]
Luna cea sfântã pentru luna cea sfântã ºi în toate lucrurilesfinte se aplicã talionul. Aºadar, celui care v-a atacat rãspundeþi-i întocmai aºa cum v-a atacat el! ªi fiþi cu fricã
[2:195]
Dãruiþi pe calea lui Allah! ªi nu vã aruncaþi cu propriile voastre mâini [pradã] pieirii! ªi faceþi bine, cãci Allah îi iubeºte pe binefãcãtori!
[2:196]
Împliniþi Pelerinajul ºi ‘Umra pentru Allah! Dacã sunteþi împiedicaþi [în împlinirea lor], aduceþi ca ofrandã ceea ce puteþi! ªi nu vã tundeþi capetele voastre înainte ca ofr
[2:197]
Pelerinajul are loc în lunile cunoscute . Aceluia care s-a decis sã facã Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea ºi cearta. ªi binele pe care îlfaceþi, Allah îl &
[2:198]
Nu este un pãcat pentru voi sã cãutaþi un câºtig de la Domnul vostru, apoi, când grãbiþi de pe Arafat, pomeniþi-L pe Allah la Al Maº’ar al-Haram ºi pomeniþi-L pe El, aºa c
[2:199]
Apoi grãbiþi de unde oamenii pornesc grãbiþi ºi cereþi iertare de la Allah, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim]!
[2:200]
ªi dacã aþi împlinit rânduielile voastre, pomeniþi-L slãvindu-L [pe Allah], aºa cum îi pomeniþi pe pãrinþii voºtri, ba chiar cu ºi mai mare râvnã sã-L pomeniþi . Dar sun
[2:201]
ªi sunt printre ei [alþii] care spun: "Doamne, fã-ne nouã parte bunã în aceastã lume ºi parte bunã în Lumea de Apoi ºi apãrã-ne pe noi de chinurile Focului!"
[2:202]
Aceia vor avea parte de ceea ce au agonisit, cãci Allah este grabnic la socotealã.
[2:203]
Pomeniþi-L pe Allah în câteva zile statornicite! Cel care se grãbeºte [sã facã aceasta] în douã zile nu pãcãtuieºte, iar cel care va poposi încã ºi mai mult, tot nu pãcãt
[2:204]
Printre oameni este unul ale cãrui vorbe în aceastã lume îþi placºi care Îl ia pe Allah drept martor pentru ceea ce este în inima lui, în vreme ce el este cel mai înverºunat la gâlceavã .
[2:205]
ªi de îndatã ce pleacã, strãbate pãmântul, cãutând sã semene stricãciune ºi sã nimiceascã semãnãturile ºi dobitoacele. Allah însã nu iubeºte stric&ati
[2:206]
Iar dacã i se spune: "Fii cu fricã de Allah!", îl cuprinde tãria fãrãdelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el ºi ce pat rãu este acesta!
[2:207]
ªi printre oameni este ºi acela care îºi dã sufletul cãutând mulþumirea lui Allah. ªi Allah este Milostiv cu robii [Sãi].
[2:208]
O, voi, cei care credeþi! Intraþi în Islam pe deplin ºi nu urmaþi paºii lui ªeitan, cãci el vã este duºman învederat!
[2:209]
Iar dacã vã veþi mai abate [de la Islam], dupã ce v-au venit semnele cele limpezi, atunci sã ºtiþi cã Allah este Atotputernic, Înþelept[Aziz, Hakim]!
[2:210]
Ce altceva aºteaptã ei decât ca Allah sã vinã la ei în umbre de nouri ºi [sã vinã] îngerii, ºi ca soarta sã le fie hotãrâtã? Cãci la Allah se întorc [toate] lucrurile [pentru c
[2:211]
Întreabã-i pe fiii lui Israel cât [de multe] semne limpezi le-am trimis Noi! Dar cel care schimbã binefacerea lui Allah, dupã ce ea a venit la el, atunci [sã ºtie cã] Allah este aspru la pedeaps&at
[2:212]
Împodobitã le este celor care nu cred viaþa pãmânteascã ºi-i iau în derâdere pe cei care cred. Însã cei care se tem [de Allah] fi-vor maipresus decât ei în Ziua Învierii. ªi Allah împarte haru
[2:213]
Oamenii au fost [la început] un singur neam. ªi i-a trimis Allah pe profeþi, vestitori ºi prevenitori, ºi a pogorât împreunã cu ei Scriptura cu Adevãrul, pentru a face judecatã între oameni, acolo unde
[2:214]
Sau aþi socotit cã veþi intra în Rai înainte de a se fi abãtut asupra voastrã încã asemenea celor [care s-au abãtut] asupra celora care au fost înainte de voi? I-au lovit nenorociri ºi iar neno
[2:215]
Te întreabã ce sã cheltuiascã. Spune-le: "Ceea ce cheltuiþi voidin bunuri trebuie sã fie pentru pãrinþi, pentru rude, pentru orfani,sãrmani ºi drumeþi [nevoiaºi]. ªi ori
[2:216]
V-a fost prescrisã lupta, chiar dacã ea vã este neplãcutã. Or, se poate [întâmpla] ca voi sã urâþi un lucru care este bun pentru voi ºi sã iubiþi un lucru care este rãu pentru voi.
[2:217]
Te întreabã despre luna cea sfântã ºi lupta în timpul ei. Spune:“Lupta într-însa e mare pãcat, dar împiedicarea de la calea lui Allah, lepãdarea de El ºi de Moscheea Al-Haram, precum ºi alungarea neamul
[2:218]
Aceia care au crezut, s-au pribegit ºi au trudit în lupta pe calea lui Allah, aceia sã nãdãjduiascã în mila lui Allah, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
[2:219]
Ei te întreabã despre vin [khamr] ºi despre maysir . Spune: "În amândouã este mare pãcat ºi sunt ºi unele foloase pentru oameni, dar în amândouã pãcatul este mai mare decât folosul!" Ei te î
[2:220]
Asupra acestei lumi ºi asupra Lumii de Apoi. ªi ei te întreabãdespre orfani. Spune: "A le face bine este cel mai potrivit lucru, iardacã vã amestecaþi cu ei, atunci sunt fraþii voºtri [întru credi
[2:221]
Nu vã însuraþi cu politeiste înainte ca ele sã treacã încredinþã, cãci o roabã care crede este mai bunã decât o politeistã,chiar dacã ea vã pla
[2:222]
Te întreabã despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstru-aþiei. Spune: "Acesta este un rãu. Aºadar, staþi departe de femei în timpul menstruaþiei ºi nu vã apropiaþi de ele pânã nu se vor
[2:223]
Soþiile voastre sunt ogor pentru voi. Veniþi la ogorul vostru când ºi cum voiþi, însã pregãtiþi-vã sufletele voastre mai înainte de aceasta ºi fiþi cu teamã de Allah ºi s&
[2:224]
ªi nu folosiþi numele lui Allah în jurãmintele voastre pentru a vã sustrage sã faceþi bine, sã fiþi pioºi ºi sã aduceþi pace între oameni. ªi Allah este Cel care Aude totul, A
[2:225]
Allah nu vã cere socotealã pentru vorbele nechibzuite din jurã- mintele voastre, ci El vã cere socotealã pentru ceea ce inimile voastre au dobândit . ªi Allah este Iertãtor [ºi] Blând [Ghafur, Halim].
[2:226]
Pentru aceia care jurã sã nu se mai împreune cu muierile loreste sorocit un rãgaz de patru luni. Dar dacã ei se rãzgândesc , Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
[2:227]
Însã dacã au hotãrât divorþul, Allah este Cel care Aude, Atoate-ºtiutor [Sami', 'Alim] .
[2:228]
Muierile divorþate trebuie sã aºtepte trei menstruaþii ºi nu le este îngãduit sã ascundã ce a fãcut Allah în pântecele lor , dacã ele cred în Allah ºi în Ziua de Apoi. Iar bãrba&
[2:229]
Divorþul [este îngãduit doar] de douã ori, dupã care [trebuie] sau þinerea [soþiei] în bunã înþelegere, sau slobozirea [ei] cu bunãtate. ªi nu vã este îngãduit sã lua&th
[2:230]
Dacã [soþul] divorþeazã de ea [a treia oarã], [cãsãtoria cu] ea nu-i mai este îngãduitã apoi decât dupã ce ea se cãsãtoreºte cu un alt bãrbat. Iar d
[2:231]
Iar dacã divorþaþi de femei ºi ele aproape împlinesc timpul lor , atunci luaþi-le înapoi cu bunãtate ori daþi-le drumul cubunãtate. Dar nu le luaþi înapoi pentru a
[2:232]
Iar dacã divorþaþi de femei ºi ele împlinesc timpul lor, nu le împiedicaþi sã se întoarcã la soþii lor, dacã s-au învoit dupã cuviinþã. Aceasta vi se dã ca po
[2:233]
Mamele [divorþate] îi alãpteazã pe copiii lor doi ani încheiaþi, pentru cei care voiesc sã se împlineascã timpul alãptãrii. Iar tatãlui îirevine datoria de a le asigura întreþinerea
[2:234]
Aceia dintre voi care se sãvârºesc din viaþã ºi lasã dupã ei soþii, ele trebuie sã aºtepte [o perioadã de] patru luni ºi zece [zile] . Dupãce au împlinit timpul lor, nu
[2:235]
Asemenea, nu pãcãtuiþi, dacã [în timpul acesta] le daþi de înþeles femeilor cã le cereþi în cãsãtorie sau doar nutriþi acest gând în sufletele voastre. Allah ºtie doar c&ati
[2:236]
Nu este nici un pãcat pentru voi, dacã divorþaþi de femei înaintede a le atinge sau înainte de a le statornici dota . Dar dãruiþi-le lor- cel înstãrit dupã putinþa sa, iar cel sãrac dup&at
[2:237]
Însã dacã divorþaþi de ele înainte de a le atinge , dar dupã cele-aþi hotãrât dota, atunci ele au dreptul la jumãtate din ce aþistatornicit, cu excepþia situaþiei în
[2:238]
Împliniþi cu sârguinþã Rugãciunile, cu osebire Rugãciunea [As-Salat] de la mijloc ! ªi staþi în picioare dinaintea lui Allah, cusmerenie!
[2:239]
De vã temeþi [de ceva], [rugaþi-vã] mergând pe jos sau cãlare, iar când sunteþi iarãºi în siguranþã, pomeniþi-L pe Allah , aºa cum El v-a învãþat, ceea ce voi nu &ord
[2:240]
Aceia dintre voi care se sãvârºesc din viaþã ºi lasã dupã ei soþii[trebuie sã lase] o îndemnare [moºtenitorilor] pentru soþiile lor,[prevãzând] întreþinerea pentru
[2:241]
Celor divorþate sã fie dãruite dupã cuviinþã . Aceasta este o obligaþie pentru cei care au fricã [de Allah].
[2:242]
Astfel vã face Allah semnele Sale învederate, pentru ca voi sãpricepeþi!
[2:243]
Nu i-ai vãzut pe aceia care au pãrãsit casele lor - cu toate cã erau cu miile - de teama morþii? Apoi Allah le-a zis: "Muriþi!" Apoi i-areadus la viaþã. Allah este mãrinimos cu oamenii, dar cei
[2:244]
Aºadar, luptaþi pe calea lui Allah ºi sã ºtiþi cã Allah este Cel careAude Totul, Atoateºtiutor [Sami’, ‘Alim].
[2:245]
Cine este acela care Îi dã lui Allah un împrumut bun? El i-l va înmulþi [în Viaþa de Apoi] de mai multe ori, cãci Allah micºoreazã sau mãreºte [darul Sãu] ºi voi la El vã veþ
[2:246]
N-ai vãzut tu adunarea cãpeteniilor fiilor lui Israel, când dupã[vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeþii lor: “Alege-ne nouã un rege, ca sã luptãm pe calea lui Allah!”? Le-a zis el: “ªi dac&
[2:247]
ªi le-a zis profetul lor : “Allah vi l-a trimis vouã pe Talut ca rege!”. Au rãspuns ei: “Cum sã cârmuiascã el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dãruit n
[2:248]
ªi profetul lor le-a zis: "Un semn al stãpânirii sale este acela cãva veni la voi cu chivotul în care se aflã chezãºia liniºtii trimise deDomnul vostru , laolaltã cu rãmãºi
[2:249]
ªi când a purces Talut cu oºtenii lui, a zis el: Iatã, Allah voieºte sã vã încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea,iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afar&atild
[2:250]
ªi când au ieºit înaintea lui Jalut ºi a oºtenilor sãi, au zis ei:"Doamne, revarsã asupra noastrã statornicie, întãreºte picioarele noastre ºi ajutã-ne pe noi sã
[2:251]
ªi i-au înfrânt cu îngãduinþa lui Allah, ºi Dawud l-a omorât pe Jalut, iar Allah i-a dãruit [lui Dawud] cârmuirea ºi înþelepciunea ºi l-a învãþat ceea ce a voit El. ªi dacã Allah nu i
[2:252]
Acestea sunt versetele lui Allah, pe care Noi Þi le recitãm[Muhammed] întru adevãr. ªi tu eºti [neîndoielnic] dintre trimiºi!
[2:253]
Printre aceºti trimiºi, Noi i-am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vorbit Allah , pe alþii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte . I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi ºi l-am întãrit pre el
[2:254]
O, voi cei care credeþi! Daþi [milostenie] din ceea ce Noi v-amdãruit înainte de a veni o Zi în care nu va mai fi de folos nici negoþ , nici legãturã [de prietenie] ºi nici mijlocire! Necredincio
[2:255]
Allah! Nu existã divinitate afarã de El, Cel Viu, Veºnicul [Al- Qayyum] ! Nici aþipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt! Cine este acela care ar putea mijloci la El
[2:256]
Nu este silire la credinþã! Rãzveditã este deosebirea dintre calea cea dreaptã ºi rãtãcire, iar acela care se leapãdã de Taghut ºi crede în Allah, acela s-a prins de cea ma
[2:257]
Allah este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimila Luminã, în vreme ce acelora care nu cred le sunt ocrotitori Taghuþii, care-i scot de la Luminã la întunecimi ºi aceºtia sunt oaspeþii Focului º
[2:258]
Oare nu l-ai vãzut pe acela care s-a certat cu Avraam înlegãturã cu existenþa Domnului sãu, dupã ce Allah i-a dat stãpânia ? ªi a zis Avraam: "Domnul meu este cel care d&a
[2:259]
Sau ca acela care a trecut pe lângã o cetate pustiitã pânã în temelii ºi care a întrebat: “Cum o va readuce Allah la viaþã dupã moartea ei?” Allah l-a lãsat atunci pe el f&atil
[2:260]
ªi [adu-þi aminte când] Avraam a zis: "Doamne, aratã-mi mie cum îi readuci la viaþã pe cei morþi?!", I-a rãspuns: "Tot nu crezi?" El i-a zis: "Ba da! Ci numai sã se liniºteascã inima mea!" El
[2:261]
Pilda acelora care dau [din] averea lor pe calea lui Allah este ca pilda grãuntelui care face ºapte spice ºi în fiecare spic sunt o sutã de grãunþe, cãci Allah înmulþeºte [rãsplata] celui care
[2:262]
Aceia care dau [din] averea lor pe calea lui Allah ºi nu vin, dupã darul fãcut, sã se laude cu el ºi nici cu necãjire, aceia au rãsplatã de laDomnul lor ºi teamã pentru ei nu va fi
[2:263]
O vorbã cuviincioasã ºi de iertare este mai bunã decât o milostenie dupã care urmeazã necãjirea. Iar Allah este Înstãrit Îndeajuns [ºi] Blând [Ghaniyy, Hali
[2:264]
O, voi, cei care credeþi! Nu faceþi deºarte milosteniile voastreprin pomenirea lor ºi prin necãjire, ca acela care cheltuieºte dinaverea lui de ochii lumii, fãrã sã creadã în Allah &
[2:265]
Iar pilda acelora care cheltuiesc din averea lor [drept milostenie], în cãutarea mulþumirii lui Allah ºi întãririi sufletelor lor, este ca pilda unei grãdini de pe o colinã peste care vine o ploaie abundentã
[2:266]
Oare doreºte vreunul dintre voi sã aibã o grãdinã de curmali ºi viþã de vie pe sub care sã curgã pâraie, cu tot felul de roade în ea, ºi sã-l ajungã bãtrâneþ
[2:267]
O, voi, cei care credeþi! Faceþi milostenie din lucrurile bune pecare le-aþi dobândit ºi din [roadele] cele pe care le-am fãcut sã creascã pentru voi din pãmânt ºi nu vã întoarce&t
[2:268]
ªeitan vã ameninþã cu sãrãcia ºi vã porunceºte lucruri urâte, învreme ce Allah vã fãgãduieºte iertare ºi har, cãci Allah este Cel cuHar Nemãr
[2:269]
El dãruieºte înþelepciune cui voieºte El, iar cel care a fost dãruit cu înþelepciune, acela a fost dãruit cu un mare bine, dar [acest lucru] nu-l pricep decât cei ageri la minte.
[2:270]
Ceea ce ne daþi ca milostenie ºi jurãmintele prin care vã legaþi[sã faceþi ceva bun] , acestea Allah le ºtie, iar cei nelegiuiþi nu vor avea pe nimeni ca sprijinitori.
[2:271]
Dacã daþi milosteniile mãrturisit, binefaceri sunt ele, dar dacã nule faceþi cunoscute ºi le daþi sãracilor, atunci ele vor fi încã ºi mai bune pentru voi ºi vã vor ispã&or
[2:272]
Nu e treaba ta, [o, Muhammed], cãlãuzirea lor [a celor nelegiuiþi pe calea cea bunã], cãci Allah cãlãuzeºte pe cine voieºte El ºi orice bunuri daþi voi ele sunt pentru
[2:273]
[Daþi milostenie] pentru cei nevoiaºi, care se strãduiesc pe calea lui Allah ºi nu pot umbla prin lume ! Cel neºtiutor îi socoteºte înstãriþi din cauza pioºeniei lor. Îi cunoºti dupã se
[2:274]
Cei care dãruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea ºi ziua, în tainã ºi fãþiº, au rãsplata lor la Domnul lor ºi ei nu au a se teme ºi nici nu vor fi ei mâhniþi.
[2:275]
Cei care mãnâncã din camãtã nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aºa cum se poticneºte cel atins de ªeitan ºi aceastã [pedeapsã] pentru cã ei zic: "ªi negustoria e ca ºi c
[2:276]
Allah nimiceºte camãta ºi sporeºte milosteniile. Allah nu-l iubeºte pe necredinciosul pãcãtos!
[2:277]
Cei care cred ºi plinesc fapte bune, fac Rugãciunea [As-Salat] ºi dau Dania [Az-Zakat], au rãsplata lor de la Domnul lor ºi pentru ei nu este teamã ºi nici nu vor fi ei mâhniþi.
[2:278]
O, voi, cei care credeþi! Fiþi cu fricã de Allah ºi lipsiþi-vã derestul de camãtã ce v-a mai rãmas [la oameni], dacã sunteþi credincioºi!
[2:279]
Dacã nu o veþi face, vi se vesteºte rãzboi din partea lui Allah ºi a Trimisului Sãu. Însã dacã vã veþi cãi, veþi avea banii voºtri [mai puþin camãta]. Nu
[2:280]
Aceluia care este strâmtorat sã i se dea pãsuire pânã îi va fi uºor, iar sã faceþi milostenie e ºi mai bine pentru voi, dacã ºtiþi!
[2:281]
ªi fiþi cu fricã de Ziua în care vã veþi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi rãsplãtit dupã ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptãþiþi.
[2:282]
O, voi, cei care credeþi! Dacã voi contractaþi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaþi-o în scris! ªi sã o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie sã refuze a scrie, a
[2:283]
ªi dacã sunteþi într-o cãlãtorie ºi nu gãsiþi un scrib, atunci un zãlog primit [este de ajuns]. Iar dacã aveþi încredere unul în altul, atunci sã înapoiez
[2:284]
Ale lui Allah sunt toate din ceruri ºi de pre pãmânt. ªi dacã arãtaþi sau ascundeþi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vã va cere socotealã pentru acest lucru. Apoi El îl va iert
[2:285]
Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul sãu,asemenea ºi dreptcredincioºii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui ºi în trimiºii Lui. [ªi ei zic]: “Noi nu facemnici o
[2:286]
Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinþa lui. El are ca rãsplatã ceea ce ºi-a agonisit [faptele bune] ºi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacã am ui